Biografie

Pe data de 2 Noiembrie 1996, Rodica Tapalagă a fost invitată în cadrul celebrei emisiuni "Profesioniştii" (TVR1), realizată de Eugenia Vodă. Artista a oferit un amplu interviu despre viaţa şi cariera ei
Puteti vizualiza interviul pe siteul doamnei Eugenia Voda.
De asemenea, puteti citi importante interviuri cu Rodica Tapalagă la secţiunea Media a acestui site.

Iată o mică biografie a artistei.

Rodica Tapalagă s-a născut la Dorohoi pe 12 ianuarie 1939. Fratelei ei mai mare a fost cunoscutul actor Ştefan Tapalagă (n. 4 aprilie 1933 – d. 21 mai 1994). În Dorohoi familia actriţei a locuit pe aceeaşi stradă cu celebrul actor Octavian Cotescu. La vârsta de numai 3 luni, Rodica Tapalagă s-a mutat cu familia la Bucureşti, unde tatăl său primise un post de funcţionar la Banca Naţională a României.
Artista a fost profund marcată de cel de-al doilea război mondial. Într-un interviu acordat Eugeniei Vodă în anul 1996, artista a vorbit despre amintirile sale legate de bombardamentului de pe 4 aprilie 1944, precum şi despre peripeţiile sale de la Ţintea, o localitate din Prahova unde se refugiase cu familia. 
De pe la vârsta de 5 ani, Rodica Tapalagă a început să recite versuri într-o echipă sindicală a Bancii Nationale din Bucureşti, unde tatăl ei era angajat. Din această echipă au făcut parte mari artişti lirici precum: Mircea Buciu, Virginia Leu, Zenaida Pally. Cu această echipă sindicală, Rodica Tapalagă  a susţinut numeroase spectacole şi turnee în Bucureşti şi în ţară. Iniţial a recitat poezii de Eminescu apoi, după instaurarea regimului comunist, a recitat poezii de propagandă scrise de Maria Banuş, Dan Deşliu, Veronica Porumbacu sau Alexandru Toma. Cu echipa sindicală de artişti, Rodica Tapalagă, însoţită de mama ei, a efectuat spectacole şi în penitenciare precum Poarta Albă sau la Bicaz. Tot în interviul acordat Eugeniei Vodă, artista a mărturisit că, la vârsta de 11 ani, s-a retras deliberat din această echipă sindicală, deoarece începuse să citească mult şi să-şi dea seama că “propaganda nu stă bine alături de actul artistic”. Acesta a fost şi unul din motivele pentru care, mai târziu, Rodica Tapalagă a refuzat să recite poezie de porpagandă.
Rodica Tapalagă a urmat cursurile primare la şcoala “Romanescu”, aflată în dealul Uranus din Bucureşti, apoi a învăţat la prestigiosul Liceu Gheorghe Lazăr. În timpul liceului a fost fascinată de profesoarele sale (unele dintre ele fiind chiar doctori la Sorbona), pe care le-a luat drept model. A absolvit liceul cu 10 clase (aşa cum se obişnuia în anii’50) în anul 1955. 
Iniţial, Rodica Tapalagă a vrut să se facă chimistă dar, la o agapă de bacalaureat, în timp ce a recitat “Scrisoarea III” de Eminescu, a fost remarcată de câteva actriţe aflate în asistenţă (printre care Eugenia Popovici şi Fifi Mihailovici, soţia lui Ion Finteşteanu) care au sfătuit-o să dea la teatru.
În toamna anului 1955, la numai 16 ani, Rodica Tapalagă a fost admisă din prima probă la Academia de Teatru şi Film din Bucureşti (ATF). Din comisia de profesori au făcut parte Nicolae Băltăţeanu (şeful comisiei) şi Aura Buzescu. După admitere, Rodica Tapalagă devine studenta lui Ion Şahighian. Asistentul lui Şahighian era David Esrig. Pe atunci ATF îşi avea sediul deasupra prestigiosului Teatru Bulandra (pe atunci se numea Teatrul Municipal).
În anul 1958, în timp ce era studentă la ATF, Rodica Tapalagă îşi face debutul în cinema. Fiind una dintre studentele cele mai bune, Rodica Tapalagă a fost chemată la probe pentru filmul “Alo, aţi greşit numărul!”, în regia lui Andrei Călăraşu. Fiind imediat acceptată, artista a debutat alături de Iurie Darie, Stela Popescu, Ştefan Mihăilescu-Brăila, Ştefan Bănică şi fratele său, Ştefan Tapalagă. Acesta a fost începutul colaborării profesionale a fraţilor Tapalagă. În anii’ 60 şi ’70, Rodica şi Ştefan Tapalagă au jucat, cu mare succes, în numeroase spectacole de varietăţi TV. Multe din aceste spectacole au fost regizate de Alexandru Bocăneţ şi Sanda Manu, soţia lui Ştefan Tapalagă.
În 1959, după absolvirea ATF-ului, Rodica Tapalagă a fost repartizată la Teatrul Naţional din Craiova pe scena căruia a jucat timp de doi ani. Primul mare succes pe scena craioveană a fost cel al Elizei Doolitle din “Pygmalion”, în regia apreciatului Vlad Mugur.
La Craiova, Rodica Tapalagă a jucat în piese precum “Celebrul 702”, “Poveste din Irkutsk”, “Passacaglia” sau “Tânara gardă” pentru care a obţinut Premiul II de interpretare la Concursul republican al tinerilor artişti din teatrele dramatice, ediţia a-III-a. 
Tot în prima parte a anilor’60, după succesul avut cu filmul  “Alo, aţi greşit numărul!”, Rodica Tapalagă joacă în filmul “Aproape de soare” (regia: Savel Stiopul, 1961).
În 1961, doamna Lucia Sturza Bulandra a văzut-o jucând în “Tânara gardă” şi s-a decis s-o angajeze la prestigiosul Teatrul Bulandra din Bucureşti (pe atunci se numea Teatrul Municipal). Pentru a fi angajată, Rodica Tapalagă a trebuit să dea un concurs în vara anului 1961. Piesa cu care a dat concursul la Bulandra a fost “Pygmalion”. Întrucât partenerul său de scenă din “Pygmalion” nu a putut veni, Ştefan Tapalagă a fost actorul care i-a dat replicile. Doamna Bulandra a fost profund impresionată atât de Rodica cât şi de Ştefan Tapalagă. Rodica Tapalagă a fost ultimul actor angajat personal de doamna Bulandra (acesta s-a stins din viaţă pe 19 septembrie 1961). În interviul Eugeniei Vodă, artista a declarat că doamna Bulandra i-a spus: “cred că eşti ultimul meu angajat şi, draga mea, am să apuc să mor”.
Aşa a început lunga şi frumoasa colaborare a Rodicăi Tapalagă cu Teatrul “Bulandra”, teatru ce o fascinase încă de cînd era eleva liceului “Gheorge Lazăr”.  Clody Berthola, Tanţi Cocea, Fory Etterle sau Ileana Predescu sunt doar câţiva din marii actori care jucau la acea vreme pe scena de la Bulandra. Copii soarelui” este primul spectacol în care a jucat la Bulandra, spectacol ce a avut premiera pe data de 23 decembrie 1961. Artista a jucat rolul Fimei, un rol pe care l-a îndrăgit foarte mult. Cei mai importanţi regizori cu care a lucrat în prima sa perioadă la Bulandra au fost Liviu Ciulei şi Lucian Pintilie.
În 1962 Rodica Tapalagă debutează la Radio. Mihai Zirra a fost cel care a invitat-o la radio. Artista şi-a făcut debutul radiofonic în piesa "Şcoala femeilor" de Moliere. Până în 1985, Rodica Tapalagă a fost o prezenţă frecventă a teatrului naţional radiofonic. Artista a jucat în peste 100 de piese de teatru radiofonic.
În 1963, Rodica Tapalagă joacă în filmul “Cinci oameni la drum” (regia: Gabriel Barta).
În anul 1964 are o apariţie memorabilă în celebrul film de scurt metraj Politica şi... delicatese”, după schiţa lui I.L. Caragiale şi în regia lui Haralambie Boroş. A jucat alături de Dem Rădulescu şi Ştefan Mihăilescu Brăila. Filmul a obţinut premiul Diploma de Onoare şi Placa de ceramică la al VI-lea Festival Internaţional al Filmului Vesel de la Viena
Tot în anii’60, Rodica Tapalagă îşi face debutul la Televiziunea Română devenind, în timp, una din cele mai populare artiste de divertisment şi teatru tv. Rodica Tapalagă este o apariţie frecventă în spectacolele de varietăţi (în special în cele regizate de Alexandru Bocăneţ). În anii '60, '70 şi '80,  actriţa joacă în peste 30 de filme de teatru TV precum: Ceasul de aur (1967),   Maior Barbara (1969), Gaiţele (1969), Sfântul (1973) , Rivalii (1976), Surorile Boga (1977), Picnic pe câmpul de luptă (1979), Tren de plăcere (1979), Actorul din Hamlet (1979), Unchiul Vania (1980), O afacere neobişnuită (1981), Steaua fără nume (1983), Fotoliul fermecat (1985), Dimineaţa pierdută (1990), Cui i-e frică de Virginia Woolf? (1995).
Cele mai importante spectacole în care a jucat la Bulandra în anii’60 au fost: “Proştii sub clar de lună” (regia Lucian Pintilie) -  rol pentru care a primit Premiul I pentru interpretare feminină la Concursul republican al tinerilor artişti din teatrele dramatice, ediţia a-IV-a, Bucureşti , “Comedia erorilor” (regia: Lucian Giurchescu, peste 600 de reprezentaţii), “Opera de trei parale” (regia Liviu Ciulei, peste 400 de reprezentaţii), “Nu sunt Turnul Eiffel” (regia Valeriu Moisescu), “D-ale Carnavalului” (regia: Lucian Pintilie) şi “Melodie Varşoviană” (regia Ivan Helmer, rol foarte îndrăgit de artistă). În 1965 regizoarea Sanda Manu îi oferă rolul principal în piesa “Colombe” care s-a jucat la Teatrul Nottara.
În anii'60, odată cu spectacolul “D-ale Carnavalului” (1966), şi mai târziu cu “O scrisoare pierdută” care a avut premiera în (1972),  Rodica Tapalagă începe, alături de întregul colectiv al Teatrului Bulandra, seria turneelor peste hotare.  Alături de colectivul de la Bulandra, Rodica Tapalagă a vizitat Franţa, Germania, Italia, Iugoslavia, Marea Britanie, Olanda, Ungaria, U.R.S.S., etc. Piesa “D-ale Carnavalului” a avut 296 de reprezentaţii. 
Anii'70 au reprezentat pentru Rodica Tapalagă mari satisfacţii artistice. Pe 4 iulie 1970, artista devine mamă. 
La Teatrul Bulandra, Rodica Tapalgă joacă în două spectacole extraordinare în regia lui Liviu Ciulei: “O scrisoare pierdută” (1972) de Caragiale (unii critici au afirmat că a fost cea mai reuşită Zoe) şi “Azilul de noapte” (1975) de Gorki.
După o absenţă de 12 ani, Rodica Tapalagă revine în film. Artista obţine Premiul ACIN pentru interpretarea rolul lui Aglae din “Tănase Scatiu (1976). Alte filme importante în care a jucat în această decadă au fost: "Între oglinzi paralele" (1979), “Vis de ianuarie” (1979), “Clipa” (1979) şi “Ora zero” (1979). Criticul de film Eva Sîrbu a afirmat au că Dan Piţa şi Mircea Veroiu au fost regizorii care "au folosit-o aproape de posibilităţile ei".
În 1977, după cenzurarea (de către comisia de vizionare a PCR) rolului din piesa "Interviu" de Ecaterina Oproiu şi a întreruprerii spectacolului “O scrisoare pierdută” (din cauza tragicei dispariţii a lui Toma Caragiu la cutremurul din 4 martie), Rodica Tapalagă părăseşte Teatrul Bulandra şi se transferă la Teatrul Mic. 
Pe scena Teatrului Mic, Rodica Tapalagă joacă în mari spectacole precum: “Unchiul Vania” (1978, un rol foarte îndrăgit de artistă), “Nebuna din Chaillot” (1978) sau “Pluralul Englezesc” (1979, un spectacol cu viaţă lungă), şi “Copii lui Kennedy" (1980, Teatrul Foarte Mic). Cu toate că aceste spectacole au avut un mare succes atât la public, cât şi la critici, Rodica Tapalagă nu a fost pe deplin mulţumită de periplul său de la Teatrul Mic. Artista va declara că perioada petrecută la Teatrul Mic a fost "o rătăcire". 
În anii’80 Rodica Tapalgă continuă seria apariţiilor la televiziune, în film şi în radio.
Artista apare in filmele “Artista, dolarii şi ardelenii” (1980), “De dragul tău, Anca” (1983), “Dragostea şi revoluţia” (1983), “Vreau să ştiu de ce am aripi?” (1984).
În toamna  anului 1982, Rodica Tapalagă revine pe scena Teatrului Bulandra în spectacolul “Tartuffe/Cabala bigoţilor” (regia Alexandru Tocilescu).
Revenită definitv la Bulandra, Rodica Tapalagă joacă în spectacolele “Rezervaţia de pelicani” (1983), “Unchiul Vania” (1985, din nou în rolul Elena Andreevna), “Trenurile mele” (1985). 
Pe data de 3 decembrie 1986 are loc, la Teatrul Bulandra, premiera piesei “Dimineaţa pierdută” în regia Cătălinei Buzoianu, după romanul cu acelaşi titlu de Gabriela Adameşteanu. În această piesă, Rodica Tapalagă a făcut o creaţie memorabilă în rolul lui Sophie Ioaniu. Iată ce a declarat Cătălina Buzoianu pentru ziarul România Liberă: “La Teatrul Bulandra erau mari, foarte mari actriţe şi fiecare şi-a găsit un rol în acel spectacol. Erau Gina Patrichi, Tamara Buciuceanu, Irina Petrescu şi mai ales Rodica Tapalagă, care juca în acea montare o femeie la trei vârste, de la tinereţe la maturitate, la bătrâneţe şi moarte, iar interpretarea ei nu avea egal. Şi unde mai pui că făcea tot acest rol uriaş aproape fără machiaj. În plus, Rodica era un extraordinar om de echipă. Amintirile mele cele mai vii sunt legate de această trupă nebună de la Bulandra, cu actorii care nu jucau pur şi simplu, ci se dăruiau complet. Era un spectacol greu, care a avut de înfruntat din plin cenzura comunistă. Oriunde ne duceam cu el prin ţară făcea săli arhipline. Şi chiar Rodica mi-a spus după întoarcerea dintr-un turneu: "Cătălina, nu a fost spectacol, a fost revoluţie!..."  
În perioada 1986-1990, "Dimineaţa pierdută" a avut 89 de reprezentaţii pe scena sălii "Toma Caragiu" a Teatrului "Bulandra". 
În 1988 Rodica Tapalagă este vocea lui Miaulady în desenul animat de mare succes “Uimitoarele aventuri ale muşchetarilor (regia Victor Antonescu). 
După căderea regimului comunist, în februarie 1990, piesa “Dimineaţa pierdută” este difuzată la televiziune. Piesa, difuzată pentru prima dată cu replicile necenzurate, a avut o audienţă record. 
În anul 1991, după întruperea piesei “Dimineaţă pierdută”, la doar 52 de ani, Rodica Tapalagă se pensionează la cerere. A urmat o perioadă de cinci-şase ani în care artista s-a retras din lumea artistică.
Pe 21 mai 1994 se stinge din viaţă Ştefan Tapapalgă, fratele artistei.
Rodica Tapalagă revine la actorie în anul 1995. Artista a jucat memorabil, alături de Radu Beligan, în filmul de televiziune “Cui îi e frică de Virginia Woolf?” în regia Olimpiei Arghir. De asemenea, după absenţă de 10 ani, actriţa revine la Teatrul Radiofonic, cu piesa "Calul leşinat" de Francoise Sagan.
Pe 3 noiembrie 1996, Rodica Tapalagă este invitata doamnei Eugenia Vodă în cadrul emisiunii “Profesioniştii”. La scurt timp după acest eveniment, Rodica Tapalagă revine în Teatrul Bulandra. Marea actriţă Ileana Predescu, care intepreta la acel moment rolul Dădacei din piesa “Trei surori” de Cehov, a decedat pe data de 12 noiembrie 1996. La rugămintea regizorului Alexandru Darie, Rodica Tapalagă o înlocuieşte pe Ileana Predescu în rolul Dădacei. “După o singură zi de repetiţii, a intrat în spectacol şi am avut premiera la Cracovia, Polonia (la cea de-a V-a ediţie a Festivalului UTE). A fost aşa de bună încât Andrzej Wajda, marele regizor polonez, a venit să le sărute mâinile actriţelor după terminarea piesei", a povestit Alexandru Darie.
Pe 1 iunie 1997, Rodica Tapalagă a avut o nouă premieră la Bulandra. Actriţa a interpretat magistral rolul doamnei Toothe din piesa “Totul în grădină (regia Tudor Mărăscu). Pentru acest rol, Rodica Tapalagă a fost nominalizată la premiile UNITER.  
Pe data de 1 decembrie 2000, Rodica Tapalagă este distinsă cu Ordinul Naţional Pentru Merit în Grad de Ofiţer. Distincţia a fost oferită de preşedintele României, Emil Constantinescu. 
Pe 2 aprilie 2001, cariera acriţei Rodica Tapalagă a fost încununată cu Premiul UNITER pentru Întreaga Activitate, decernat în cadrul celei de-a IX-a ediţii a premiilor UNITER.
În anul 2003, după o altă pauză de câţiva ani, Rodica Tapalagă revine în viaţa artistică. Artista a jucat în apreciate piese de teatru radiofonic precum: "Domnişoara din Tacna" (2004) de Mario Vargas Llosa, "Dimineaţă pierdută" (2004) de Gabriela Adameşteanu sau "Un duel în ziua nunţii" (2004) de A.P. Cehov (spectacol distins cu Premiul UNITER pentru teatru radiofonic). 
Pe 26 iunie 2004, după o perioadă lungă de repetiţii, Rodica Tapalagă are o nouă premieră la Bulandra. Artista joacă, alături de Mircea Albulescu,  în piesa “Nebunia Regelui George” (regia Petre Bokor). 
De asemenea, în octombrie 2004, joacă în spectacolul lectură "Girl Power" de la Teatrul Act.
În anul 2005, Rodica Tapalagă şi-a mai împlinit un vis. A jucat un rol principal într-un film de autor. Cel mai mare rol al său în cinematografie a fost cel din filmul "Sistemul Nervos" (2005), în regia lui Mircea Daneliuc. În acest film Rodica Tapalagă a făcut o creaţie remarcabilă în rolul Niculinei Puică, o bătrânică olteancă care ţine o pensiune rurală. Niculina se îndrăgosteşte de un crainic de televiziune (interpretat de Mircea Radu) şi vine la Bucureşti pentru al cunoaşte. Pentru acest rol Rodica Tapalagă a fost distinsă cu Premiul "Cuvântul", în cadrul unei ceremonii desfăşurate la Anteneul Român, pe 10 ianuarie 2006. 
În 2006, la sfârşitul stagiunii teatrale, piesa "Nebunia Regelui George" se întrerupe, din cauza stării de sănătate a Rodicăi Tapalagă.
În decembrie 2009, Rodica Tapalagă este distinsă cu un Premiu în cadrul Galei Premiilor Municipiului Bucureşti pentru Artă şi Cultură - secţiunea Artele Spectacolului. 
Pe 18 decembrie 2010, în jurul orei 12:00, Rodica Tapalagă a plecat dintre noi la vârsta de 72 de ani. În ultimii 4 ani de viaţă, Rodica Tapalagă se retrăsese din viaţa publică şi artistică. Artista suferea de colagenoză (boală metabolică caracterizată prin proliferarea colagenului în ţesutul conjunctiv), boală care se agravase brusc în ultimele două luni. Actrita a fost spitalizata timp de trei săptămâni, dar boala i-a afectat iremediabil plămânii şi rinichii, iar tratamentul nu a mai avut efect. Artista a decedat în locuinţa sa din Bucureşti (pe strada Nicolae Filipescu, în zona fostei Ambasade Americane) după ce, cu o săptămână înainte, fusese externată. Artista a fost înmormântată pe 21 decembrie 2010 la cimitirul “Străuleşti” din Bucureşti.
Timp de aproape jumătate de secol, a fost căsătorită cu regretatul scenograf Ioan Popescu Udrişte şi a avut un băiat, Barbu (n. 4 iulie 1970).